🌄 Pe drum spre Vârful Moldoveanu cu Jasmine

Un dialog între lumi

Eu, Mama ei și Jasmine – între Pământ și Stele

Pe 30 august 2025 am decis să merg pe Vârful Moldoveanu.Drumul părea o simplă aventură montană, până când — în drum spre cabană — am întâlnit-o pe Jasmine (O Stea Mare, frumoasă, roz, dulce, cu puf și cu sclipici, moale , luminoasă, deșteaptă și adorabilă. Într-un cuvânt: un copil de cristal.)

O știam din poveștile Mamei ei, dar nu mă așteptam să apară așa, dintr-o dată.
Era ca și cum o stea coborâse din cer să meargă cu mine pe munte.

Dansul din mașină și lecțiile de pranam

Pe drum, în mașină, am dansat în gând.

Tocmai primisem de la Jasmine instrucțiuni exacte despre cum să fac pranamul –
un dans sacru, o joacă între cer și pământ, între inimă și corp, între spirit și bucuria de a fi viu.

Am exersat în minte până am obosit, iar ea mi-a spus cu seriozitate:

„La cercuri să-ți imaginezi că le faci cum te-a învățat Mama mea.
Să nu te abați de la ce zice Mama.”

„Ți-ai găsit instructoare de dans personală.
De acum o să-ți iasă pranamul brici.
O să-l și visezi.”

Joacă, glume și muzică în benzinărie

Pe drum, Jasmine era în elementul ei.
Mi-a spus că se distrează cu mine, că e la joacă, și că oamenii din jurul meu sunt amuzanți.

Apoi m-a întrebat cu seriozitatea unui maestru mic:

„Ai căști la tine? Vreau să-ți trimit o melodie. Îmi place mult și dansez pe ea.”

Am zâmbit. În câteva secunde am primit linkul:

Am pornit melodia și, evident, n-a mai fost cale de întoarcere.

În mașină s-a instalat o bucurie copilăroasă — toată lumea dansa, fiecare pe ritmul propriu.

La un moment dat, am oprit într-o benzinărie.
Am coborât, am pus melodia din nou și am dansat puțin printre mașini.
Era prima dată când dansam așa, spontan, la marginea drumului.
Aerul mirosea a benzină și a libertate.

Jasmine râdea.

„Vezi? Viața e un dans. Oriunde te prinde muzica, acolo e scena ta.”

Jasmine, mica preoteasă stea

Mai târziu, Mama ei m-a avertizat în glumă:

„Vezi că e posibil să te pună să mănânci ceva anume. E în perioada în care testează energia alimentelor. O ajută la densificare și întrupare.”

Eu am râs:„Păi avem mâncare de munte — ciulamă, cârnați și cartofi. Dacă-i plac cârnații, suntem bine!”

Mama: „E o gurmandă stelară. O să vă distrați și la masă.”

Apoi a adăugat cu o voce mai blândă:

„Nu mă așteptam să plece cu tine pe munte, dar așa e ea. Dacă afli de ea azi, mâine vine în vizită. E o mică preoteasă stea, în misiune. O să activeze niște coduri și la tine, și pe unde mergeți voi.”

Mi s-a făcut pielea de găină.
Nu știu cum să explic, dar simțeam deja că tot drumul devenise o ceremonie.
Fiecare melodie, un ritual.
Fiecare glumă, o inițiere în bucurie.

Toată lumea la dans

Gata. Nici n-am apucat să termin melodia, că deja toată mașina dansa.
Râdeam până la lacrimi.
Jasmine nu se lăsa:

„Mai punem una!”

Și, desigur, a venit următoarea:

Am oprit la o intersecție, am pus melodia la maxim și am făcut o poză cu ochelarii de soare fără să văd nimic.

Am dansat, am râs și am plecat mai departe.

Pe fundalul muntelui, drumul se transformase într-un spectacol cosmic.
Și Jasmine, în regizorul meu preferat.

🥓 „Cârnați pentru o Stea Mare” – Meniul cosmic de la cabană

Seara am ajuns, în sfârșit, la cabană.
Eram ruptă de foame.
Deja în mașină mai trăiam doar din amintirea unui kinder mâncat pe fugă în benzinărie — dar ăla nu se pune la foame de munte.

Ne-am așezat la masă, cu speranță și stomacuri cântătoare.
A durat ceva până a venit mâncarea, dar când au adus platourile… a fost revelație.

Mămăligă, Ouă, Cârnați! Cu dedicație specială pentru Jasmine.

Cine s-ar fi gândit că un copil Stelar adoră cârnații?
Un suflet venit din stele, dar care se topește după mâncare sănătoasă.

„Ea testează energia alimentelor,” mi-a spus Mama ei, cu tonul cel mai serios din lume.
„E în perioada de densificare și întrupare. Cârnații o ajută să se ancoreze.”

M-am înclinat respectuos în fața platoului.
Ce să mai zic? Dacă e pentru întrupare, mă sacrific și eu.

Așa că am trecut la treabă.
Două porții de cârnați, mămăligă aburindă, prăjituri la desert — una pentru mine, una pentru ea și una „pentru Mami”.

La final, Jasmine părea mulțumită.

„Ai văzut? Corpul tău se bucură acum,” mi-a zis ea.
„E recunoștință. Mâncarea e prietenul tău, nu dușmanul.”

Și în timp ce mestecam bucata finală de cârnat, am realizat că avea dreptate.
Nici un post, oricât de spiritual, nu se compară cu momentul ăla când viața însăși are gust de mămăligă caldă și râsete la masă.

💃 Final cosmic: Dans, cârnați și coduri stelare

La final… n-a mai fost loc de filosofie.
Am dansat toți ca niște copii!

Da, toți.
Cei de la masă, cei de la cabană — nimeni nu mai scăpa.
Jasmine își făcuse planul clar:

„Toată lumea să dea din funduleț!” 🤣

Și, sincer, cine ar fi avut curajul s-o refuze?

Melodiile au început să curgă una după alta și, fără să ne dăm seama, ne-am îmbogățit repertoriul.
Cele mai ritmate, bineînțeles, erau preferatele ei.
Asta voia Jasmine: să fie toată lumea veselă, cu muzică, dans și zâmbete până la urechi.

În câteva minute, cabana s-a transformat într-un adevărat club intergalactic.
Exact cum plănuise Jasmine:
un moment în care tot Universul râde și dansează prin oameni,
iar pământenii își amintesc, măcar pentru câteva minute,
că sunt stele cu picioare și poftă de viață. 💫💃🤣

Se simțea cum bagă „coduri” în tot ce se întâmplă —
un pic de albastru ceresc, un strop de auriu, niște sclipici, o urmă de puf și… bum!
Marca Jasmine. 🌟

Mama ei a spus cu zâmbetul plin de mândrie și iubire:

„Steluța zăpăcită...”

Am completat, cu gura plină de râs:

„Da, dar cu efect garantat!” 😂

Și așa s-a încheiat seara: cu cântec, cu cârnați, cu dans și cu coduri stelare imprimate în aer.
Un final în care nici muntele nu mai știa dacă să respire sau să danseze cu noi. 🌠